Caut in mijloc de noapte un tricou, sunt transpirata din
cauza unui cosmar …sau fluturii negri cu aripi reci si slinoase
n-au fost numai in vis …?
Deschid o usa de dulap si in umbra dormitorului vad viata
mea, care incape in sifonierul asta alb.
Pe rafturile de sus, unde agat saculetii cu parfum de
liliac sau de iasomie si unde nu ajung decat urcata pe scaun, sunt cerceii cu
care ma duceam la petreceri in liceu, atat de lungi pe cat erau fustele de
scurte; agenda cu coperti de matase aurie, in care dorm nume si numere de
telefon din vremea in care fericirea statea in “alo, imi aduci si mie la
medeleni, te rog”, de parca nu stiam amandoi ca eu deja o citisem si
facusem fisele de lectura, dar na, trebuia sa existe un pretext pentru al
treilea telefon in aceeasi dimineata; o poza veche alb-negru cu doi copii pe
care aproape nu-i recunosc, dar a caror dragoste aiurita si vie imi aduce lacrimi
in ochi; caietul de mate cu franturi de povesti, poezii si mai ales
multe vise curajoase.
Pe rafturile de jos de tot, aproape prafuite, haine din
vacantele « hai sa-ti iei si tu o rochie noua, ca doar mergem la
mare » sau de la revelioanele « tocmai fiindca suntem numai noi doi, trebuie sa fii sexy »; pijamalele cu desene animate pentru diminetile de
craciun; cutii cu telefoane mobile vechi care pastreaza SMS-uri de dragoste si
poze cu franturi de povesti, poezii si mai ales vise nazdravane.
La mijloc, la nivelul pe care poposeste mana zilnic, intr-o dezordine respingatoare, un dosar cu
analize si CT-uri hidoase, certificatul de deces, bluzele mele negre, rochiile
gri si camasile maro; mai sunt si tricourile si puloverele lui, in care ma
ascund in noptile in care stiu ca n-o sa dorm si ma mint ca inca ma tine in
brate. Aici, la nivelul unde e cel mai usor de ajuns, nu-s povesti; sunt numai vise frante si
frica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu