26 martie 2018

Despre dorinte



     

Ne plangem de multe ori ca nu primim ceea ce dorim. Facem exercitii din alea stupide de « vizualizare ». Ni se pare ca totul comploteaza in jurul nostru si ca noi suntem perfecti, doar altii sunt de vina ca n-avem bani, cariera, case si masini, noroc, silueta de vis sau iubiti misto. Si noi de fapt, nu stim sa definim simplu ce vrem. Nu suntem atenti, nu dam detalii – deh, oameni superficiali. Ca la mate, cand ipoteza si concluzia sunt prost formulate, rezolvarea nu e corecta si raspunsul va fi fals. Cat din ce vrem e corect, meritat, muncit, cautat si explorat?  Cat e furat, impus, ascuns, neclar si falsificat ?


Mi-am dorit de foarte mult timp sa merg cu trenul la o cuseta de dormit, la clasa I, noaptea. Sa ma uit pe geam, sa ploua, sa ascult muzica din anii ’80 si sa scriu siropuri romantic-duioase. O dorinta simpla. Oare ?
Sunt intr-o astfel de cuseta. E noapte. Ploua. De geam se-agata umbre tremurande si nu stiu cui ii e mai teama – lor sau mie? Ascult muzica din anii’80. Scriu. Nu siropuri – fiindca durerea de gat s-a transformat in altceva, ce nu trece cu sirop de brad. Cuseta asta ar fi putut sa fie cea mai frumoasa intamplare, o amintire ca un suras de aur. Nu e. E un bolován gri, aruncat in graba de-un “nu-stiu-cine” neatent, de la serviciul “primiri solicitari”. A citit in graba cererea, s-a uitat in sacul cu raspunsuri, a ales ceva ce parea sa se potriveasca, a dat un numar de ordine si a rezolvat… Trenul si viata merg inainte. Eu sunt singura si ma duc la o inmormantare; el distraído trece mai departe la un nou formular, de mi-e si frica sa ma gandesc ce-o sa primeasca fata asta care vrea sa publice un roman de dragoste sau baiatul tanar care viseaza un rol de Oscar; barbatul timid care cauta o sotie cu sanii mari, farmacistul care spera sa inventeze un nou paracetamol, soferul obosit cu gandul la o cafea sau copilul asta parasit, care cerseste de dincolo de gard, o familie. 


Șterge-mă din telefonul tău
De unde oricum nu mă mai suni,
Lipește-mă în inima ta
Unde oricum m-am pierdut.

Ia-ți arcul și amnarul;
Vânează-mă, n-am să alerg prea mult!
Pot să-ți fiu haină, pot sa-ți fiu cină
Pot să-ți fiu tot ce-ai vrut,
Și n-ai avut.


Niciun comentariu: