pentru
ca de obicei prima iubire apare intr-un fel de tramvai. si acolo, ca in orice
mijloc de transport in comun, stau
inghesuiti mama lui, tatal ei, matusa si nasa, vecina de la etajul 4,
sora mai mare si colegul de banca, bunica si diriga’. si mai e ghiozdanul din
spate, in care bolborosesc ceva experimente de chimie, se aud sabiile
incrucisate ale dacilor, mai trece o furtuna tropicala peste o insula
nedescoperita, curg versurile lui eminescu alaturi de formule trigonometrice si
peste toate mai vine din cand in cand Controlorul. Timpul.
printre
toate scaunele ocupate, ametiti de zgomotul care vine si de afara si din
tramvai, ei doi stau umar langa umar. aproape nesimtind ca inima lui s-a
strecurat in palma ei. aproape nevazand ca ochii ei s-au agatat de gandul lui. aproape
zambindu-si, aproape visandu-se, aproape chemandu-se si ascunzandu-se, aproape se
indragostesc, pe masura ce statiile si secundele trec.
e
prima iubire.
cea
mai simpla, pentru ca nu cere nimic. cea mai complicata, pentru ca spera totul.
e
prima iubire.
cea
mai cuminte pentru ca nu stie sa sarute inca. cea mai patimasa, pentru ca nu
stie sa sarute inca.
e cea care trece cel mai repede si cea care
nu dispare niciodata.
e
primul maraton, e primul cuvant rostit intr-o limba
necunoscuta, e prima disectie pe inima. dar cam toti oamenii vor sa mai alerge, sa mai
descopere alte cuvinte, alta anatomie.
prima
iubire nu e ultima pentru ca nici abecedarul nu e ultima carte pe care o citim.
dar
poate ca e singura carte pe care ne-o mai
amintim si la 95 de ani, cu pozele pe care le vedem cu alti ochi, din spatele
unor lentile mici, rotunde si sarate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu