E.T. girl

BLOG DE EXTRATERESTRU

3 noiembrie 2014

abonamentul si Controlorul



  in autobuzul lent, mergand impiedicat si obosit, lumea e  tacuta, apasata din interior de o ceata mai densa decat cea din exterior. nimeni nu misca, toti au trecut peste plictiseala sau nervi, aproape ca se transforma in niste tufisuri zgribulite si fara seva. 
  dintr-o statie fara nume, cu umerii drepti, inalt si fara nicio expresie pe fata, se urca  necrutator, Controlorul. cu o insigna rotunda drept argument, ca si cand ar fi fost al treilea lui ochi, fara multe vorbe dar cu o privire de balaur, el cere aspru biletele. toti se tem de Controlor, ca si cand ar circula clandestin nu numai pana la prima statie ci prin toata viata. ca si cand ar visa fara permis, ca si cand ar iubi ilegal, ca si cand ar amesteca substante interzise ca sa obtina potiuni magice de genul “sa nu ma uiti” sau “vino mai repede inapoi” sau “nota zece la teza” sau “hai sa mai dansam inca o data pe melodia asta” sau “hai, saruta-ma”...  ca si cand le-ar cere vietile la control, oamenii se scutura tematori si isi trimit mainile inghetate sa cotrobaie prin buzunare fara fund, prin genti misterioase. se vede treaba ca unele dintre acestea sunt niste mini-gauri negre, caci abonamentele de calatorie dispar fara urma pe-acolo. 
  o pustoaica blonda, printesa fata in fata cu balaurul, isi aduna doua-trei cuvinte, asa cum ar aduna primavara doua-trei raze soare, sa si le puna in par. “….l-am…l-am…ratacit…l-am pierdut”. e atat de moale si dulce vocea ei, ochii ei cersesc atata indurare si lupta cu atata hotarare sa nu planga, incat toata lumea incepe sa se suceasca de colo-colo, gandind strategii de eliberare a domnitei din ghearele zmeului. care zmeu vorbeste calm si rece, asa cum iti da o palma chiar viata, dojenind si iertand in acelasi timp: “ce sa pierzi , domnisoara? nu poti sa pierzi ceva ce nu ai avut niciodata. te las in pace, n-o sa plangi acuma din cauza mea. dar te rog sa cobori in acest moment si sa pleci pe jos sau sa iti cumperi bilet”.

  nu, nu poti sa pierzi ceva ce n-ai avut niciodata. dar poti sa pleci pe jos, poti sa incepi sa alergi chiar 5km, 10km, 21km, un maraton, un ultra-maraton ....si sa regasesti la finish ceva ce ai visat totdeauna ca tii in mana. abonamentul la fericire.

Etichete: , ,

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire