In
general fac prajituri cu drag si mai ales noaptea, pentru a-mi sterge un pic
din oboseala si nervii de peste zi. Niste activitati vanilate, care nu-ti solicita prea mult
creierul , adaugand si ceva muzica … de obicei relaxeaza. Fac asta de foarte
multa vreme, nu atat de des pe cat as vrea dar destul de des incat sa am
pretentia sa nu gresesc macar lucrurile de baza. Azi a fost altfel… Poate
cutremurul de la pranz m-a zapacit atat de tare incat n-am mai fost eu. Atat m-am invartit cu zaharul vanilat, praful
de copt, zmeura, vinul de porto …. Gandurile erau o doar furtuna in mintea mea,
asa ca mainile imi tremurau ca batute de crivat. Tremuram fara sa stiu de ce, in bucatarie cred
ca erau 40C. Am dat pe jos faina, nu am
reusit sa aprind focul la timp, am
scapat mai multa vanilie… in fine, cu chiu cu vai am reusit sa pun tava in
cuptor. De linistit nici vorba. Si stand asa pe scaun cu o cafea in brate ( OK,
e noapte, dar nu conteaza) si privind in cuptor la amestecul colorat, am
realizat ca am uitat sa pun praf de copt.
Niciodata nu am uitat sa pun praf de copt. Am avut un moment de panica si
apoi pentru ca oricum nu mai aveam ce face… m-am gandit cam cum sunt greselile in viata.
Ce fel de erori facem? Prin lipsa sau prin adaos? Era mai bine sa pun praf de copt de 2 ori decat
niciodata? Am pus mai multa vanilie dar asta nu conteza, pe cand absenta banalului
bicarbonat va strica tot … E mai bine sa
spui “te iubesc”de doua ori, de o suta de ori … decat niciodata?
Happy end partial: nu-s chiar atat de
nepriceputa, prajitura a crescut ( habar nu am cum s-a intamplat asta) si nu
arata rau deloc. Lumea e fericita de rezultat. Daca nu ai sti ce s-a intamplat, ai zice ca
totul a fost “by the book””. Eu tot ma
gandesc - daca as da timpul inapoi si as face altfel, ar fi mai bine? O intrebare tampita , doar nu s-a inventat
calatoria in timp. Si chiar daca nu exista
declaratii retroactive, exista zambete si cuvinte si cantece si iubiri care
nu imbatranesc si sunt acum la fel ca atunci. Si e bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu