17 februarie 2010

te vad dar nu vreau sa te iau in serios

cel mai teama imi este de momentele in care imi este teama. cel mai mult ma deprima sa realizez ca sunt deprimata. am vazut cum nefericirea creste rapid cand o las sa stea alaturi de mine pe bancuta mea de lemn si ma fac ca nu o vad. ar trebui sa ii spun, tare in fata "te vad dar nu vreau sa te iau in serios". nu vreau sa ma mai supar ca ninge, ca ploua, ca e prea cald, ca e prea multa lume pe strada sau ca autobuzul nu vine. nici ca am stat o ora peste program, nici ca algebra de clasa a sasea e deja prea complicata sau ca la magazin vanzatoarea de uita urat la toata lumea.

vreau sa nu mai uit ca galaxiile si soarele , vantul si ploaia raman, indiferent daca noua ne place sau nu. as vrea ca despre mine si despre ai mei, soarele si luna sa isi aminteasca cu drag, sa isi aminteasca zambetele si ochii luminosi, nu fruntea plecata sub lacrimi.

o sa ma intorc sa citesc aici de cate ori o sa fie nevoie, ca sa reusesc... sa vad dar sa nu iau in serios amaraciunile.

Niciun comentariu: