De mulți ani, de pe când este YouTube, in seara dec 31 dec sau de 1 jan, mă uit la "visul unei nopți de iarnă". Mi-e tare dragă piesa asta şi m-am tot visat Doruleț. Asta şi Mona, din "Steaua fără nume".
Dar aşa cum la mine nu e Crăcin fără ursuleț, nici nu e revelion fără Doruleț.
La biserică, acum o oră, am stat față în față cu Rodica Mandache. Şi mi-a venit replica ei: "Mi-e dor de mine când eram mică".
Aşa e, de revelion mi-e dor de mine când eram mică. Şi bunică-mea îmi făcea rochii speciale, lungi, de satin bleu. Şi pe la ferestre alergau ninsoarea şi speranțele şi presimțirile unor ani urmatori, amestecați şi surprinzători.
M-am visat Doruleț de când aveam 5 ani, fără să ştiu.
Şi ei i-o fi dor de tinerețe.
Şi aş fi îmbrățişat-o acolo, pe loc, şi i-aş fi mulțumit. Dar mi-a fost ruşine.
Acum îmi pare rău. O văd pe Doruleț, mi-e dor de mine mică şi sunt recunoscătoare pentru anii care s-au preumblat la ferestrele vieții mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu