Nu e degeaba era vorba aia că uneori să nu primești ceea ce dorești e de fapt cel mai mare ajutor pe care ți-l poate da îngerul păzitor. Că tu stai și te rogi de el dă-mi, dă-mi și el te ignoră ba-ți mai ridică și furtuni în cale, că știe el de ce. Dar tu te încăpățânezi și crezi că îți dovedești curajul și loialitatea sau iubirea și o ții pe-a ta, până îți iei palma pe care o meriți și te întorci cu coada între picioare către tine și-ți pui pumnii în gură, ca să nu urli de disperare.
Petreci ani clădindu-ți o plajă frumoasă, numai a ta, stai acolo și ți-e bine și crezi că aşa o să rămână pentru totdeauna. Da, mai vine o furtună, un pirat, cine știe, dar plaja e tot acolo și nisipul e fin și cald și orice ar fi, crezi că ai locul tău. Până când într-o zi, fix când ți-e mai greu și ai mai mare nevoie de liniște, e plin de pietre și rugină și nu știi cum să te-aduni și abia atunci îți aduci aminte că îngerul ăla ți-a tot zis mai stai, stai, ai răbdare, nu e un loc bun, mai caută altceva, dar tu nu, că mă duc, cum adică, va fi plaja mea … treaba ta, poftim, pansează-ți acum singură zgârieturile ruginite.
Încă nu știu să tac, nu știu să am răbdare, să aleg safirul dintre cioburi. Cu toate astea, încă visez, încă mai cred în îngeri, în moș crăciun, în dragoste și în plaja mea, neconstruită. Încă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu