Nu te-am văzut de 10 ani (2)
Te uiți în ochii mei și nu mai știu câți ani am, unde sunt sau cu ce reguli gramaticale să-mi construiesc frazele. Nu că ți-aș vorbi, mă abțin cu mare grijă, dacă aş deschide gura s-ar năpusti înaintea cuvintelor, lacrimi. Multe și pline de sare, de foc și de rușine.
Ai în ochi ceva nedefinit, ca adierea unui vânt bun de pe o altă planetă, rătăcit pe umărul dureros al unei însingurate de pe Pământ. Aş da 10 ani din viitor că să pot reveni cu 10 ani în trecut. Dar cine știe dacă mai am 10 ani în viitor? Aşa că-mi dau gândurile, umerii, oasele și inima, genunchii și dansurile, mările și cântecele, toți km dinaintea și din spatele meu… să le ia cineva pe toate, să-mi dea o secundă și-n ea – tu și eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu