Ma uit in oglinda, arat ca la 90 de ani, stiu ca-s batrana dar nici asa, off. Pun putin ulei hidratant pe par, crema cu eucalypt si mentol pe genunchi, picaturile colir in ochi .. hai in pat.

Perna stropita cu un puf de lavanda si zdrong, poc, bum … usa de perete, ala micu’ se strecoara langa mine, are picioarele reci si cere o poveste. Da’ una noua. Si nu scurta.

 Toc-toc, iar.

-Sa nu stati tarziu, ca Maika are maine o zi grea.

-De ce glea, mami?

Are cinci ani si uneori nu-l spune bine pe R.

-Stii ca dimineata vine primarul, televiziunea …ti-am explicat, mami.

Ala micu’ se intoarce spre mine si  se preface panicat.

-Pai maine e zi de alelgat.

Macar atat l-am invata si eu. Sa citeasca si sa alergam, o zi da - una nu.

- O sa alergam, ii spun. O luam pe drumul scurt si o sa ne astepte dom’ primar un pic, ca nu l-am chemat eu.

- Da’ e ziua ta maine?

- Mhm, mda.

Incep sa spun povestea. Tine minte tot, chiar trebuie sa fie ceva original. Isi lasa capul moale, aproape a adormit… dar nu!

- Cati ani ai tu maine, Maika?

- 101.

- Bine. Hai, mai zi povestea aia.

                                                                         Si zic. Noua si nu scurta, ca orice zi din viata.