Nici nu stim cat de groasa sau periculos de subtire este pojghita care ne acopera inima si nici ce ascunde ea. Daca e ca gheata de peste rauri, sau ca foita de tigara sau ca panza de sac. Ce colcaie sub ea, daca-s pestisori de aur sau rechini in grote negre, daca umbla sirene sau ingeri. Nu stim nimic despre inimi si credem in naivitatea noastra de oameni cazuti, ca un EKG sau vreo angiografie ne vor arata. Habar n-avem cu ce functioneaza inimile, ce le strica si nici ce le tine in viata, uneori impotriva tuturor previziunilor. 

Habar n-avem ca uneori, doar bucuria limpede a unei iubiri e destul de luminoasa ca sa porneasca din nou miscarile unui pumn de muschi si sange, care a vrut sa odihneasca un pic prea mult.