obrajii ei din gandurile lui

obrajii ei erau doua hotare nestatornice intre ras si plans.
frigul desena intrebari peste ferestrele gandurilor lui, iar ea nu era acolo, ca sa dezghete lacatele raspunsurilor.

ciresii uimiti nu recunosteau ninsoarea asta, care nu se schimba peste noapte in râsete dulci, rotunjite obraznic de toate iubirile de sub ramuri .
brazii dadeau blând din capete, cunoscându-le dorurile si aparandu-le parcul din suflete.

iubirea se strecura pe langa ei, aidoma unei fetite in rochita rosie cu buline, furisandu-se pe langa bunica adormita in fotoliu, ca sa fure încă o lingurita cu șerbet de vișine.
nu puteau s-o prinda - i-ar fi agatat rochia. nu puteau s-o strige - ar fi speriat-o.
puteau doar s-o astepte, sa vina inapoi odată cu vara, sa se joace din nou de-a "v-ați ascuns".

firimituri

vrabiile asteapta firimituri de cozonac.
oamenii de zapada asteapta firimituri de nea.
calutii de mare asteapta firimituri de curcubee.

inimile nu vor firimituri,
ele asteapta licuricii care duc povara semintelor de lumina.

iubiri la distanta

distanta nu separa iubirile dintre oameni.

iubirile nu se tem de distante, ele calatoresc de placere.
fac autostopul cu razele de soare, isi pun manusi si se agata de fulgii de nea, isi pun pelerine de ploaie si suie pe umeri de curcubee.
oamenii trebuie doar sa scuture perdelele de praf, sa deschida ferestrele, sa scoata florile pe pervaz, zambetele in obraji si curajul in inimi.