Ai fost perfect

mi-ai furat marea; e drept, mi-ai lăsat în loc o altfel de apă sărată, în care se sufocă ochii mei.

mi-ai furat răsăritul de soare; e drept, mi-ai lăsat în loc o altfel de căldură, o febră care-mi usucă inima.

mi-ai furat oamenii de zăpadă; e drept, mi-ai lăsat în loc o altfel de gheață, pe care alunec zilnic și-mi fracturez gândurile.

mi-ai furat dansul; e drept, mi-ai lăsat în loc altfel de pași, alergând chinuiți peste pietre reci sau calde, fără piruete și cu prea multe semafoare.

mi-ai furat clepsidra în care tocmai începusem să mai pun nisip.

mi-ai furat curajul și frica, întrebările și răspunsurile.

mi-ai furat începutul, lăsându-mi doar sfârșitul.

ai fost hoțul perfect. ai furat tot ce ți-a trebuit … doar pe mine nu.

acum de ce te mai uiți în urmă? sunt doar eu. și da, fac zgomot. adun cioburile imperfecțiunilor mele.