never take love for granted

in jurul meu sunt fel de fel de istorii. poate e varsta asta, cea la care se sterge partea de "young" din fata descrierii "young adults". e momentul in care se mai cauta, se schimba sau se amesteca drumurile. e momentul unor alegeri intarziate, al unor descoperiri neasteptate, al hotararilor bruste, complicate si inexplicabile. in general ma gandeam ca cele mai mari si grozave frici ale unei inimi indragostite sunt probabil atarnate de umbra periculoasa a lui “vai, ce fac daca nu o sa ma mai iubeasca”. cu uimire descopar ca poate fi insa o teama mai mare, raceala altei viziuni, cea din "ce fac daca eu nu o sa mai iubesc". da, mai sunt cei care nu stiu ce se poate intampla daca le va trece LOR aburul din inimi si norii din cap. daca se trezesc  intr-o zi si realizeaza ca nu mai asteapta acel « buna »  pentru care ar fi daramat si muntii cu o luna in urma ? ca nu le mai tremura palmele cand aud o voce, ca nu li se mai umezesc ochii daca vad pe ecranul telefonului un nume, ca o conversatie e brusc prea apasator de lunga asa cum pana ieri era ucigator de scurta? ce ne facem cand ne "dez-indragostim" pur si simplu, fara motiv si nu ca sa inlocuim o persoana cu alta? o dragoste "imposibila" e mai usor de dus decat o dragoste "deloc"? pare ca lumea mai descopera si o altfel de lupta, tot dura. a ramane indragostit de cineva, cu orice risc, cu orice greutate, poate fi uneori mai valoros decat "a indragosti" pe altcineva de tine. oamenii evolueaza pozitiv doar daca iubesc. atrag intamplari de genul "curcubee-trifoi-cu-patru-foi", dimineti de vara in ianuarie si intineresc. problema adevarata e daca iarna vine cand afara sunt 27°C, cand cu "buna dimineata" nu mai rasare soarele si fluturii din stomac incep sa plece, unul cate unul. atunci rugamintea se transforma din "iubeste-ma" in "fa-ma sa te iubesc iar, mai mult". si asta e trist si foarte periculos.