intalniri "ca si cand" intr-o statie de autobuz

 el e un batranel simpatic, cu o camasa alba si o palarie de paie, ca de hipster. arata bine si e vesel desi respira cam greu, mainile ii tremura pe gentuta foarte barbateasca, de piele maro, pe care o tine bine sa nu o piarda. se uita atent intr-un punct din  spatele meu, isi mijeste ochii incercuiti de riduri. nici nu stiu cat de bine vede dar e ceva ce imi spune ca de fapt priveste din spatele ochilor, de undeva din suflet, din inima si din amintiri. am avut norocul sa o vad si pe cea asteptata. o babuta slaba, cu paduri in ochi si cu zapezile de pe kilimanjaro in parul scurt si carliontat. are o rochie lunga dintr-un material pe care nu-l cunosc, fluid si greu in acelasi timp, verde ca ochii ei. o curea subtire alba ii subliniaza talia si o face astfel sa para mai mult scolarita decat batranica. si brusc, intr-o secunda parca au zburat unul catre altul, caci jur, nu inteleg cum au reusit sa se miste atat de repede pe langa mine, considerand si varsta pe care o au. isi ating obrajii intr-un sarut scurt, el a mangaiat-o incet pe par iar ea l-a luat de cot si s-a uitat lung in ochii lui. nu stiu ce legatura e intre ei dar mi-e clar ca nu s-au vazut de foarte mult timp si ca probabil cuvintele le vor veni greu pe buze, pentru ca gurile lor sunt ocúpate sa-si zambeasca, asa ca si cand amandoi abia au descoperit zambetul in ziua asta, ca si cand ani de zile s-ar fi asteptat si acum nu aveau altceva de facut decat sa-si zambeasca in sfarsit.

 baiatul umbla efectiv ca un leu in cusca, un pedometru ar fi masurat probabil sute de metri batuti pe loc intr-un colt mic de pe un bulevard mare. pare ca nu stie de unde o sa apara persoana asteptata, de aceea se uita in toate punctele cardinale, aproape ca o sa se uite si in sus ca sa verifice daca nu o sa ajunga la intalnire cu parapanta, parasuta sau planorul. nu are liniste si parca a agitat si masinile care se opresc langa el la semafor, toate claxoneaza, pietonii traverseaza pe rosu si e o mica tensiune inexplicabila acolo. primeste un telefon care ii indica probabil unde sa se uite, caci priveste pe partea cealalta a bulevardului si … o vede! pe fata de langa mine, care duce in spate un rucsac kaki urias, de ma si mir cum poate sa stea in picioare si sa il sustina. ea e usor obosita, pare venita de pe un drum lung, dar vad in statie autobuzul special de la aeroport din care cred ca a coborat si inteleg de ce. el e deja la limita máxima a agitatiei, trece de pe un picior pe altul si nu mai poate sa stea pe loc, uita ca exista treceri de pietoni si semafoare, prinde o pauza intre cateva masini si incepe sa traverseze periculos. ea tresare si in loc sa-i faca un semn sa-l opreasca pleaca si ea catre el, ocolind masinile care se grabesc si ele catre alte intalniri. printre claxoane, fix intre cele doua linii care separa mijlocul drumului, se opresc razand, ea lasa rucsacul jos, el o ia in brate si acolo pe sens interzis se saruta ca si cand au descoperit sarutul in ziua asta, ca si cand de ani de zile s-ar fi asteptat si acum nu mai au altceva de facut decat sa se sarute, in sfarsit.

 fetita sta cuminte de mana cu – banuiesc – bunica ei. are o rochita galbena cu doua cirese brodate pe un umar si o gentuta mica mica in care ar incapea probabil doua bomboane si poate o agrafa. e nelinistita, dar incearca sa fie foarte cuminte si e ceva in felul in care isi mototoleste tivul rochitei care o face sa arate ca si cand l-ar astepta pe mos craciun acum in august. si da … in cateva secunde apare un fel de mos craciun modern, un domn in varsta cu … o cusca mica de transportat animale. inauntru este o bucatica de fericire, cu ochi de ciocolata, blanita spuma de lapte si un latrat mic, de desene anímate. nu stiu ce rasa este dar nu conteaza. e chiar o scena din filmele clasice, in care o fetita isi ia in brate catelul si-l strange la piept de mi-e teama ca-l sufoca, iar el incepe sa o linga pe obraz ca si cand nu i-ar fi frica de nimic, ca si cand si-ar fi descoperit stapana perfecta in ziua asta si nu se vor mai desparti niciodata.

am vazut in 10 min atata bucurie intr-o statie de autobuz incat sunt gata sa cred ca e o statie fermecata,  unde toate intalnirile sunt fericite si imi vine sa te sun, sa te chem sa ne intalnim si noi aici macar o data, ca si cand as vrea sa fim din nou tineri, ca si cand ar fi posibil sa ne redescoperim.