nu prea mi-au placut niciodata ceasurile. acum insa mi-e teama ca incep sa dezvolt o alergie la ele. indiferent de cat de vechi sau noi, scumpe sau frumoase par. pot sa aiba un cuc mic si simpatic, iesind "la fix" ca sa cante bezmetic sau o pendula serioasa; desteptatoare cu rubine, cu limbi mari si cifre caligrafiate pe hartii invechite. pot fi moderne avand niste licurici electrici pe post de secundar, clipind fara oprire pe ritmul minutelor ca pe ritmul unui vals frumos si trist. nu-mi plac si gata, pentru ca habar nu au cum e de fapt cu trecerea timpului. habar nu au ca ar trebui sa masoare orele diferit. cand oamenii sunt fericiti, cand indragostitii se saruta, cand copiii sunt fata in fata cu mos craciun, ceasurile ar trebui sa simta si sa se opreasca o vreme. cand oamenii sunt tristi, cand copiii se lovesc in genunchi sau le e teama de monstrul de sub pat, cand fetei ii este dor de baiatul care o uita incet incet, ceasurile ar trebui sa impinga orele mai repede. dar ce pretentie pot sa am de la aparatele facute de oameni, cei care de cele mai multe ori nu stiu ce inseamna timp, dragoste, joc de copil sau dor...?? nu-mi plac ceasurile. imi mananca zilele, ca niste capcauni cu care nu ma pot lupta singura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu