asta mica cu capul in nori si cu stele in
ochi s-a lasat dusa de valul unei iubiri tereste, uitand ca ea nu e facuta
pentru iubirile de pe vreo planeta cu gravitatie, uitand ca e facuta sa zboare
si atat. iubirile n-au treaba cu zborul, iubirile ii ingreuneaza aripile si
dorul ii pune nisip peste penele invizibile, tragand-o in jos.
fata de pamant, cu paduri in ochi s-a lasat
dusa de visul unei calatorii pe coada unei comete. a uitat ca inima ei a crescut
si ii sta in piept pentru ca iubeste un pamantean, a uitat ca zambetele ei functioneaza ca motor pentru
diminetile altora si ca nu poate sa plece nici pe coada cometelor, nici pe
umerii asteroizilor nici sa ii descopere pe pictorii paianjenilor de la nazca. pentru
ca ea se teme de paianjeni si de inaltimi.
prin urmare, acum amandoua stau bosumflate
si nu mai vorbesc nici intre ele nici cu mine, si eu ce ma fac? trebuie sa le
duc intr-o vacanta de impacare. sa o las pe pamanteana sa vaneze stele
cazatoare si pe extraterestra sa viziteze teiul unuia, eminescu, un tip
romantic si destept care o sa ii citeasca vreo doua poezii despre stele si
luceferi. asa o sa isi aduca aminte fiecare de unde vine si ce treaba are si o
sa isi zambeasca din nou, iar eu o sa pot sta linistita inca vreun an lumina,
pana la vacanta viitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu