9 iunie 2014
dragoste cu premeditare
sunt o persoana pasnica, m-am temut si am dispretuit mereu hotii.
cu toate astea, ma tot strecor ilegal in preajma ta, cautand ceva .... ce nici nu cred ca are nume. camerele inimii tale sunt incuiate si pedeapsa pe care as primi-o intrand acolo ar fi una foarte mare. norocul meu este ca gandurile nu lasa amprente iar rasuflarea mea fierbinte este atat de rara ca nu se aude. nicio camera de luat vederi nu m-ar putea observa, fiindca sunt mai mult moarta decat vie de cate ori sunt in apropierea ta. oricum nu ating usa, ma uit doar pe gaura cheii, sperand sa recunosc ceva ce am lasat acolo odinioara. stiu ca la o curatenie de primavara sau de iarna ai cam aruncat tot ce era vechi... dar ma tot intorc langa inima ta, asa cum se intorc cautatorii de aur sperand in nebunia lor sa descopere o comoara. asa cum se intorc raufacatorii sperand in nebunia lor sa isi acopere urmele.
si desi stiu ca n-am facut nimic rau, cred ca sunt foarte vinovata ... de dragoste cu premeditare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu