Dorinta mica pe lista de decembrie

Nu vreau sa ma salvezi, sa plangi cu mine sau sa ma faci sa rad. 

Nu-ti cer somnifere, ceai, vitamine sau batiste.
Nu am nevoie de bani, de mancare si nici de bilete de avion.
Nu vreau sa-mi repari nimic, nici becul, scaunul, inima sau umerii.
Nu-ti cer sa faci lumina in intunericul meu, nici liniste in noptile in care urla singuratatea.

Te rog doar tine-ma putin de mana. Deseneaza-mi o trecere de pietoni si du-ma pana pe trotuarul de dincolo.
Tine-ma de mana pana imi amintesc cum se numara pana la 5, cum se respira pana la 60 si cum se iubeste pana la infinit. 

Ilegal

 

A apărut un nou dealer, murmură toți pe la colțuri.
Că parcă n-aveam destule aiureli, zic mamele.
Că parc-am avea atata timp să le încercam pe toate, zic tinerii.
Că parcă ne-ajută asta să câstige Rapidul, se încruntă bărbații.
Apoi toți încep să aibă degetele murdare de-un praf colorat.
Leneșii devin brusc rapizi, fetele s-apucă de gătit, băieții de la IT deschid uși și cumpără flori, moșii își tund bărbile, babele își pun comprese cu castraveți. 

E un dealer de fluturi pe-aici, asta zic. De fluturi în stomac.

noiembrie

 

Gânduri înșirate pe umeri, vrăbii pe fire de telegraf,

Înfiorate și prea mici pentru noiembrie.

Vânt. 

Hai - hui și cu capul în nori

 

    O stare de agregare de care mi-a fost dor. Obținută cu greu și cu riscuri. Dar am fost prea mult timp lac fără ploi, nisip fără clepsidră sau abur fierbinte ieșit de sub capace prost așezate.  

    Am fost fericită azi. Aşa, aiurea-n tramvai, fără motiv, ba aş zice dimpotrivă. Griji acasă, griji la birou, pisica mofturoasă, fasciita & all. Dar a fost soare și am vrut să zâmbesc. Și mi-am amintit povestea aceea terapeutică în care se demonstrează că ce dai, aceea primești. Am împărțit orez cu lapte și vanilie, complimente, cafea, agrafe, zâmbete și multe vorbe bune. Am spus tuturor că nimic nu e greu sau imposibil. Am spus că găsim o soluție la orice, că facem să fie bine. Că obstacolul nu e aşa mare cum ni se pare la prima vedere. Și am primit înapoi zâmbete și complimente și ciocolată și mai presus de toate, am văzut lumină în ochii oamenilor îngrijorați, liniște și un bob de mulțumire. Și când închizi ziua cu “ce mult mă bucur că te-am văzut azi, ai o energie foarte buna”, ce să mai vrei? 

Mda, știu, 5km în parcul Circului. Let’s do this.

Rețetă de la cardiologie

 

Toamna cioplește în inimă întrebări de aramă.
Cum să-ți fie neliniște și dor de ceva ce n-ai avut?  

E ceață acum, au spus copacii. Ai răbdare puțin, a spus vântul.
Răbdare? Ce-i răbdarea, a întrebat inima.
Ce-i răbdarea când munții cresc sau când dimineața se grăbește să stingă felinarele?
Ce gust are și a ce miroase?
A gutui, a cafea, a teamă și-a uimire.
Ce prostii, a spus inima. Mai bine mă duc să-mi iau niște bomboane.
Cum de care? Cu iubire. 

e noapte tarziu si pisicile mari au iesit la vanatoare

n-am mai dormit de atatea zile, de atatea nopti, de atatia ani.
poate ca mi-a atipit uneori creierul, incercand sa mai faca un update la soft, sa mai goleasca din fisierele inutile. poate ca inima si picioarele or fi stat uneori pe loc, regland circulatia sangelui.
dar n-am dormit, n-am dormit.

mi-e dor de somnul bun si lin, fara griji, fara teama. mi-e dor de somnul care descuie usa stelelor. 

mi-e dor de somnul inceput pe furis si oprit cu nerabdarea unui sarut agatat de-o ceasca de cafea. 

mi-e dor sa rad in somn, sa-mi fie frig sau sete.

nu mai stiu unde am vazut scris ca cei puternici nu dorm, vegheaza cu arma la picior. dar mie nu mi-a dat nimeni vreo pusca si-n plus, ma mai si tem de intuneric. am doar o prastie care arunca uneori cate-un gand ca un licurici.

e noapte tarziu, pisicile mari au iesit la vanatoare. 

sufletul meu e doar un pisoi somnoros, parasit si speriat. 

e singur si asteapta. 

Corigenta la limba romana

 Predau de vreo 2 saptamani lectii despre bucuriile simple. Despre cum sa fim mai buni  si rabdatori. 

 Inventez texte si situatii care sa exemplifice de ce nu e OK ca un baiat sa nu se bucure ca a primit un telefon nou doar pentru ca nu a primit si castile lui. Despre soare si  flori fericite doar fiindca se au unele pe altele. Ma mir si il dojenesc pe copilul care nu e de acord si cere sa ii explic - cum adica sa nu vrem totul, acum, imediat? Cum adica sa nu apucam acum fericirea cu 2 maini? 

Si azi eu am luat 4 la test. Stiam ca vine si credeam ca m-am pregatit. Si am gresit, ca un incepator. Nu stiu ce-asteptam. Sa schimb regulile tocmai pentru mine?

S-a dus alergarea din Baneasa, cu miros de padure si amintiri frumoase. Eu, in loc sa ma bucur de ce-am avut acum 10 zile, incep sa adun lacrimi in barba.  Am convenit ca nu le pot duce pe ambele in 3 saptamani, ca fasciita nu intreaba ci comanda. Dar stateam pe un butoi burdusit cu pulbere, a ajuns scanteia de pe FB - ca toate cursele sunt sold-out. 

S-au mai dus si altele. S-au rostogolit toate ca un pestisor prea mic, furat de un curent prea puternic. As vrea sa nu-mi para rau. Pana acum as fi vrut sa uit. Acum vreau sa nu-mi para rau. E si asta o schimbare. 

 Mi-am promis ca stau cuminte toata luna octombrie. Dar cat as fi alergat azi, cat de mult si de departe... As fi alergat jucandu-ma cu limita pulsului, cu limita rosului din semafoare, sa nu mai stiu de mine, sa uit cine sunt, cati ani am, unde incepe si unde se termina fericirea mea. 

Invat si eu cu elevul meu. Sa ma bucur de cer senin, de soare in octombrie, de o bomboana noua, de o melodie pe care am iubit-o si care a venit azi peste mine de nicaieri. 

Si mai ales invat sa ma bucur de o simpla "buna dimineata"  - daca vine de la tine.

fara avere

da-mi un colt din perna ta si din visele tale,

da-mi o gura din aerul tau si din cafeaua ta,

da-mi o felie din painea si din dragostea ta.

hraneste-ma si ocroteste-ma in toamna asta, in iubirea asta.

A cui e cafeaua?

 

    Stau într-o intersecție care are cafenele în mai toate colțurile. De aceea în fiecare dimineață, pe fiecare trotuar, circulă oameni grăbiți purtând în  mâini pahare colorate. Cafele mai mari sau mai mici, dulci sau negre, încălzind palme, scuturând vise, trezind dorințe, răscolind  întrebări. Încerc să-mi imaginez pe unde vor ajunge. Pe ce birou, pe ce buze. Vor fi băute cu o viteză indiferentă sau sărutate prelung? Sunt medicament sau alint? 

Pe mine cafeaua mă ține-n brațe, cu bune și cu rele. Ea pe mine, nu eu pe ea. E vacanța mea din zori și povestea de noapte - buna.

    Aş bea o cafea oricând, dar n-aş bea o cafea cu oricine.

Dimineața

Mă topesc de dorul tău

Cum se topește un cub de zahăr,

Într-o cafea cu prea mult lapte.