Și ea îl iubea în felul ei special, chiar ciudat, și de când nu mai existau scrisori, îi trimitea mesaje pe fruntea norilor, în seva magnoliilor. Și dacă vreodată un copac înflorea în calea lui, el știa.
Și el o iubea în felul lui special și câteodată noaptea, ceasul rămânea cu două-trei minute în urmă și atunci era sigură că el a făcut o fantă în timp, o împunsătură, un scut. Și că în alea 3 minute s-au ținut de mână și poate și mai mult
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu