O stare de
agregare de care mi-a fost dor. Obținută cu greu și cu riscuri. Dar am fost
prea mult timp lac fără ploi, nisip fără clepsidră sau abur fierbinte ieșit de
sub capace prost așezate.
Am fost
fericită azi. Aşa, aiurea-n tramvai, fără motiv, ba aş zice dimpotrivă. Griji
acasă, griji la birou, pisica mofturoasă, fasciita & all. Dar a fost soare
și am vrut să zâmbesc. Și mi-am amintit povestea aceea terapeutică în care se
demonstrează că ce dai, aceea primești. Am împărțit orez cu lapte și vanilie,
complimente, cafea, agrafe, zâmbete și multe vorbe bune. Am spus tuturor că
nimic nu e greu sau imposibil. Am spus că găsim o soluție la orice, că facem să
fie bine. Că obstacolul nu e aşa mare cum ni se pare la prima vedere. Și am
primit înapoi zâmbete și complimente și ciocolată și mai presus de toate, am
văzut lumină în ochii oamenilor îngrijorați, liniște și un bob de mulțumire. Și
când închizi ziua cu “ce mult mă bucur că te-am văzut azi, ai o energie foarte
buna”, ce să mai vrei?
Mda, știu, 5km în parcul
Circului. Let’s do this.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu