din doua inimi mici faci o clepsidra sau jumatate de trifoi cu patru foi. poti sa faci un fluture sau partituri pentru privighetori. oceane pentru vise - asta daca nu apar piratii de sub perna.
hidrocentrale pentru orasele din scorburile caisilor din copilarie. timbre pe foi de cires.
si mai ales acuarele pentru pictat dragoste.

vii sa desenam?

ce se poate face cu o zi libera

un fel de conserve cu vise, zambete pentru mai tarziu.

farmacie

am vazut un copilas care plangea - cazuse si se julise putin. si mi-am amintit cum imi ingrijea bunicul nesfarsitele bube din genunchi, caci copilaria mea a fost pe o strada cu pietre aspre care se razbunau pe genunchii fetitelor grabite.

putin rivanol galben -ăsta era prienos, nu ustura, nu mirosea. era bland si limpede, galben ca o raza de soare inchisa in sticle mici. parca glumea ingaduitor , doar ca sa vindece ranile copiilor mici.
mai rau era spirtul medicinal, cel albastru si aspru, usturator si morocanos. el certa, mormaia si intepa ...tot ca sa vindece ranile copiilor mici.
apoi sosea sulfamida - pudra minune care se aseza incet, ca un fulg de nea in mijloc de iulie. ustura putin, atingerea ii era atat de moale si lucea ca praful de stele coborat nestiut, doar ca sa vindece ranile copiilor mici.

unul dintre neajunsurile vietii de adult este si acesta : ranile nu mai sunt in genunchi iar rivanolul si sulfamida nu se mai gasesc la farmacii. iar bunicii vindeca ranile dintr-o poza veche, tamponand cu amintiri sufletele de copil de sub ambalajul adult.

keep a weather eye on the horizon!

nu ma mai roaga pe mine sa ii dau bomboanele de pe raft.
in schimb il rog eu sa imi dea cutia cu cafea, care uneori e prea sus pentru mine.
cadoul nu a mai fost o jucarie, ci RAM pentru computer.
fiecare an care trece, ascunde in poze si filmulete vocea de copil, aducand raguseala adolescentina a viitorului barbat.

e ziua lui, copilaria trece dar raman indrazneala, veselia, incapatanarea si mai presus de toate inimile noastre trei, lipite pentru totdeauna acum 14 ani.

azi ma strang de suflet dorurile,
asa cum ma strangeau cand eram mica,
pantofii cei noi de lac rosu.

as vrea sa fiu coada de paun sau ochi de pisica,
frunte de frunza sau geana de randunica.

orice, numai sa vad lumea altfel colorata
sa nu mai aud strigate ci doar impacari.

first orbit. si cerul a fost mai aproape

mi-s dragi stelele cu gandurile lor stralucitoare.
mi-s dragi stelele cu nemurirea lor tacuta, cu singuratatile lor cresute in vid, cu furtunile lor iscate de prea mult dor, cu strigatele lor pe care nu le inteleg decat unii ca einstein, jules verne, carl sagan sau frank drake.

mi-e dor de stele desi nu le-am vazut asa cum le-a vazut gagarin.
sper ca nu le-am deranjat prea mult noi oamenii, cu micile noastre plimbari de colo-colo.
macar asa le mai trece si lor plictiseala.

www.youtube.com/watch?v=RKs6ikmrLgg

ciresii

ciresii isi infloresc iubirile in fiecare an.

de aceea iubirile lor sunt mereu albe, mereu vesele, stropite cu buburuze si cu polen .
de aceea ciresii nu sunt niciodata singuri.

ceai nou

de ce n-am avea și cești de ceai făcute din pietre de mare?
ar fi grozave, ar cânta singure în timp ce zaharul și-ar culca pătrățelele dulci peste spinările lor.
ar veni la set cu lingurite învârtite special de copii-de-căluți-de-mare iar pentru cele mai scumpe din colecție, ar exista desigur și tortițe pictate de sirene.

de ce n-am avea curaj sa ne facem ceai din visele pe care oricum le uscăm si le aruncăm?
de ce n-am sta sa vedem ce iese dintr-o infuzie de speranțe nerecunoscute măcar?
pun pariu c-ar ieși un ceai-curcubeu, aburii lui ne-ar trezi și-am putea sa vedem iar poeziile de dragoste din seva cireșilor infloriți.