filozofie la poarta spitalului

- auzi, draga, ce zice astia, ca nenorocirile, cataclismele astea, pamdemniile astea..
- pandemiile, corecteaza el.
- lasa, nu mai fa tu pe desteptu' acuma, ce sa spui...si vocea ei ma duce cu gandul la draga olteanu in "chirita".

astept in masina cat doctorul imi vizeaza niste analize, imi semneaza retetele, birocratia obisnuita. in parcarea spitalului se circula ca de 1 mai la vama veche, minus berea.
langa mine e o alta masina, cu usa deschisa si mi se ofera dialogul de teatru radiofonic. nici nu vreau sa-i vad, ma fac mica sub masca neagra cu stelute, ma simt rusinata ca-i aud, dar ce sa fac? buton de volum n-am si apoi ... e spatiu public.
- hai, draga, ce voiai sa zici? continua domnul.
- zice ca atunci iese la iveala ce e mai bun si ce e mai rau in om. asa, la necaz. mare adevar, ce crezi, il mai indeamna ea la filozifie.
- pai e posibil ...
- lasa draga, e vorba asa... metaforic, il intrerupe iar femeia. uite, vecina de la trei, anisoara, cum ne-a adus ea doua masti, vezi? si altfel asa abia o vezi, ne saluta politicos da'-n rest nu sta si ea la o vorba, la o cafea in colt... bine, ca e si tanara, are servici, da' nu ma ateptam na.. vezi, in ea a scos ceva bun.
- dar ea e mereu draguta, nu ma mir..
- mai taci, ca e cu vreo 30 de ani mai tanara ca tine, fustangiule, il repede ea, dintr-odata geloasa.
-da' n-am zis...si el ramane cu vorba in gura, le suna telefonul, raspunde scurt, amarat: da, nu, mai incolo, nu stiu... si inchide
- era vanda, spune el cu glas schimbat.
- eh, si ce te-ai molesit asa?
- intreba daca mai stam mult, daca am nevoie de sange, sa mai vorbeasca cu colegii... ca ar incerca sa vina pe la noi zilele astea sa ne lase niste bani.
- ia sa nu mai vina, ce sa ne aduca virusul asta? n-are creier, zici ca nu ti-e fata, se zburleste cucoana si eu mi-o imaginez deja ca pe-o zgripturoaie grasa, nevopsita si cu un neg in barba.
- e ingrijorata, mai, ce vrei? nu m-a mai vazut de 2 luni... si vrea sa imi iau medicamentele alea scumpe cu banii ei si ce mai avem nevoie, a zis ca ne trimite o comanda de la magazin cu un curier din ala, stii cum era pe vremuri la casa de comenzi..
- pai asa-i normal, ca ea castiga, noi din pensie cum? esti taica-su, ce? sa trimita online, ce n-ai auzi cum se face acuma?
- da' noi n-avem card mai femeie, de online...
- atunci nu stiu, da' la mine sa nu vina. te vezi la colt 5 minute, ca ti-ajunge. sa-ti aduca banii, pilulele si spune-i si de o pijama noua, ca de-o fi sa te internezi iar... si sa iti dea si o crema ceva pentru mine, ca e plina de tot felul de smacuri, nu conteaza ... ca data trecuta mi-a adus numai sampoane si sapunuri si din alea, cum ii zice, balsame.

tacere. mi-e mila de omul asta, stiu ce cauta aici, caci stiu ce spital e. iese din masina si trece incet, ii vad fruntea grea de tristete. in masina, femeia ramane la telefon cu o amica:
- auzi draga, ca nu mai scap de fie-sa aia din prima casatorie, se tot da iubitoare, da' cine stie ce-o urmari, tu? asa am obosit, cu tratamentele lui si acum si cu pamdemnia asta, sa nu ma prinda vreun virus ca sunt sensibila din fire... hai te pup, ca vine asta, daca a terminat asa de repede, iar nu i-or fi iesit bine analizele, ca mai bine-l oprea aici sa am si eu liniste...

doctorul ma suna, ma duc spre usa spitalului. pe jos, o foaie de ziar cu titlu pompos, albastru, confirma: "nenorocirile si greutatile scot la suprafata ce e mai bun sau mai rau din oameni".