o toamna fara primavara

in dimineata asta mi-a fost putin frig. un tremur scurt, de cateva secunde, ca un gand scurt, nedeslusit.
in seara asta mi-a fost putin frig si multa frica. de umarul meu gol, se-agata timid toamna. as plange de dorul zilelor trecute si-al verii. as plange pana toamna s-ar transforma in alta toamna si in alta...dac-as sti ca la capatul anotimpurilor te-as gasi pe tine.
dar oricat de dor mi-ar fi, nu pot sa te aduc in calea mea. oricat as alerga de mult, n-am cum sa mai ajung la tine. stiu bine ca nu un semimaraton ne desparte pe noi. ne despart lumile si anii, tacerile si neputinta mea.
ne-curajul meu. raspantiile asezate gresit, visele mele prea inalte si nechibzuit de fragile.

nedrept de mult te iubesc, nedrept de greu e sa traiesc, cand tu n-ai ce face cu dragostea mea si mie ... mie nu mi-e primavara decat cand sunt in bratele tale.