"Frankly, my dear, I don't give a damn"

  asta e toamna mea, reala.
dincolo de emotiile scolaresti si de rochia tip zana-septembrie, dincolo de alergarile rapide care-mi sparg oasele pieptului, dincolo de cerul de aur intins peste frunzele batute de vant, dincolo de mini-minciunile pe care le inghit zi de zi la micul dejun... vin serile. serile grele, in care inventez "sperietori de lacrimi" si umflu cu paie putrezite papusi hidoase, care devin stupide si periculoase. vin serile in care oricat as spune - in gluma sau cu teama, cu smerenie umbrita de speranta idioata -  acel imposibil de oprit "dragul meu drag", e degeaba. de nicaieri si niciodata n-o sa mi se intoarca, bun si datator de viata, acel simplu "draga mea draga".