Degeaba m-am necajit
atatia ani si degeaba te-am acuzat ca ma tii prizoniera.
Acum stiu ca usa coliviei
a fost mereu deschisa. Ca n-au fost gratii, ci ganduri si emotii. Si mai
cred ca de fapt ar trebui sa-ti multumesc ca m-ai tinut si inca ma tii acolo
unde sunt privighetoare si nu ma lasi sa plec in lumea asta nebuna, in care as
fi poate doar o vrabie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu