o fericire de 25 secunde

oamenii fericiti sau macar multumiti sunt probabil lenesi, statici si molatici.
cei nefericiti sau tristi sunt mereu in cautare de ceva nou.
cred ca lacrimile imping oamenii sa-si caute de lucru tot timpul.
nefericitii nu dorm de frica viselor rele; nefericitii isi ocupa azi timpul de maine, de frica secundelor goale care-i hartuiesc. cu cat sunt mai trista, cu atat imi gasesc mai multe lucruri de facut. n-am terminat inca ce am pe masa de lucru, ca deja mi-am stabilit inca trei obiective pe termen lung.
unii alearga distante lungi. eu ale(r)g  activitati lungi.

trei oameni incearca azi sa treaca "sub 2" un maraton.
cata neliniste sa-i mane de la spate ca sa alerge atat de repede? pare ca fug de ceva tare inspaimantator. aproape ca imi doresc sa nu reuseasca. cred ca marile recorduri, ca si marile poezii, romane, tablouri se fac atunci cand esti mai mult nefericit decat fericit.

later edit: se vede ca micul kipchonge e totusi fericit. si ma bucur pentru el.
poate el nu stie, dar e o fericire cam cat  25 secunde.  enorm, pentru ca fericirea dureaza de cele mai multe ori mai putin de-o secunda.

maratonistule, savureaza-ti timpul. nu incerca sa-l micsorezi. e si asa destul de scurt.