imposibilul S.F. cu bomboane

stau in statia si pe bulevardul adolescentei mele. langa mine un copilas cu o caciula tip "piticul lui mos craciun" canta extrem de fericit, silabisind lung: oooo taren baum, oooo taren baum, viii trooii ziiind diraa bilaaa. precis nu stie ce zice si mama, prea obosita, nu-l mai baga in seama; oricum, ce rost ar avea sa-i strice actul artistic cu traduceri elevate?? mai incolo doi pusti iesiti de la liceu se tin in brate. le ghicesc sarutul din spatele unor gulere ridicate si nu ma mir ca in jurul lor e lumina mai multa si sub talpile lor nu e noroi ci asfalt lucios. prin sacosa transparenta a unui bunic din dreapta mea deslusesc mai multe jucarii. in doua saptamani e craciunul. se vorbeste din ce in ce mai des peste tot despre cadouri. "ce-ai luat, dar tu ce iti doresti?". eu n-am mai alergat de 2 saptamani si mi-as dori o zi cu soare si herastraul la picioarele mele. ma uit in zare, autobuzul nu vine si mi-e foarte frig. ochii imi sunt umezi si nu stiu daca e din cauza ca am stat 10 ore cu ei pironiti in monitor, din cauza ca bate vantul rece sau pentru ca imi amintesc de mine de-acum 25 de ani. tot aici stateam seara de seara, tot inghetata, tot cu nichita in geanta. acum am insa ghetute "trendy", niste ciorapi mortali cu model, cercei tulburatori, de portelan pictat cu aur. atunci aveam multe vise si veselie. bulevardul era pustiu si intunecat. acum e aglomerat si luminat de sarbatori. nu stiu cand imi era mai bine si nu vreau sa ajung sa ma gandesc profund la cel mai imposibil cliseu "as vrea tineretea de atunci dar curajul si intelepciunea de acum". totusi, cu doua saptamani inainte de craciun, mi-as dori tare mult un alt "imposibil". as vrea sa incarc multe tone de bomboane, de "kinder cu surprize", banane, globuri si artificii, acadele si guma de mestecat de toate felurile, mii de can-uri coca-cola si pepsi...si sa le duc intr-un fel cumva tuturor copiilor care asteptau sub brazii pricajiti, in frig si intuneric acum 25 ani. i-as mai duce sor-mii un casetofon,  muulte casete si un costum de balet adevarat si mie...mie pantofii rosii cu toc pe care-i am acum in sfarsit, cerceii din peru, parfumul rodriguez si cateva din postarile de pe acest blog.

dorinta mea de craciun e masina timpului.

dorul meu de craciun e dorul de focul din soba, de dulceata de gutui, de mine, de tine, de dragostea mea, de veselia mea si de zapada alba peste care puneam zahar si o mancam in loc de inghetata.