ma uit cum fuge luna hai-hui,
cum dorul meu il transforma in cui.
si cat as vrea sa il infig undeva,
departe de mine si de fereastra mea,
sub care cresc turturi si flori
sub forma de ganduri si de ninsori…
dar dorul meu ramane cu mine,
un cui gol batut in perete,
nestiind decat sa astepte,
dorul tau si tabloul cu tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu