your first race of this year

azi m-a trezit un reminder de eveniment, 10K - your first race of this year.

asa am realizat grozavia momentului, cu adevarat. stiam ca s-a amanat, am primit mail cu asigurarea ca am locul rezervat pentru o data care va fi comunicata ulterior. atunci speram sa fie in iunie, asa ziceau; acum nu mai cred ca o sa fie anul asta. daca astia nu permit decat nunti de 8 persoane pana in octombrie, cum o sa ne lase pe noi sa alergam - niste mii bune pe strazi, transpirand si tusind, sufocandu-ne umar la umar??

asa am realizat cat de dor imi este de drumul dupa kit-ul de concurs, de numar, de emotie, de vuietul de la start, de durerea de picioare, de setea salbatica si de finalul eliberator. imi lipseste zilnic sa ies pe strada dar acum ...just the next level.
si m-am gandit: asa, bun, deci ce facem? stau sa-mi plang in pumni? ca aveam deja un nod in gat. arunc cu vreo 3 pahare in peretele casei de vizavi? ca a facut cineva asta. tot cautand un happy end in toata aceasta mizerie, mi-am pus un tricou de anul trecut, pantalonii, sosetele si pantofii de alergare, pantofii noi, care ar fi trebuit "incalziti" din martie pentru cursa de azi. m-am urcat pe stepper si mi-am infipt ochii departe, in norii moi de pe cerul albastru, printre frunzele nucului de la geam. am tras de mine 26 de minute, pana m-au durut destul picioarele. pulsul nu mi-a crescut suficient, dar atat s-a putut. am facut dus, mi-am dat cu crema speciala de "dupa alergare" si am avut un fel de surogat de dimineata in miscare.

 sa nu mai spunem ca unghiile mele de la picioare sunt toate albe si curate. s-a dus orice urma de mov si de batatura, nu e corect. erau medaliile mele, munca mea, ma bucuram sa le vad asa strivite, invinetite si chinuite. imi trebuie un plan. trebuie sa-mi castig inapoi km si basicile din talpa si sa le vindesc in schimb pe astea de pe creier si de pe suflet.