si intr-o zi el iti trimite o harta veche, colorata stangaci, harta locurilor in care ati visat sa traiti. si tu alergi sa ii pui o rama, ca o granita peste care sa nu calce strainii cu ganduri rele.
  si intr-o zi el iti spune: stii ce, as vrea sa te imbraci ca si cand ne-am intalni si ar trebui sa ma indragostesc din nou de tine. si tu te trezesti speriata dar aproape ca-ti vine sa zambesti, fiindca-i recunosti dorintele nazdravane.

  si crezi ca prapastia si caderea in gol se termina. crezi ca din nou cafeaua are gust. si crezi ca poti sa colorezi din nou si ca n-ai uitat cum e sa dansezi. si crezi ca dimineata e o dimineata adevarata, nu un fals pus la cale de vreo companie de etichetat vise.
si crezi ca e de-ajuns sa crezi. si fugi sa-ti cumperi ceva dragut, asa cum numai lui i-ar placea.

 esti bucuroasa fara motiv si-ntinzi mana sa scoti speranta din coltul ei, fara manusi de protectie si te frigi din prima secunda. in prima cabina de proba, cu prima rochie in mana. cand intelegi ca n-ai putea s-o porti niciodata. si nu fiindca e rosie sau are volane. nici ca-i prea decoltata sau are umerii prea dezgoliti.

  ci doar pentru ca intelegi ca niciodata n-o sa fie langa tine el, care sa-ti inchida fermoarul la spate.