- Metresa a zis că nu avem voie să ne mai
aducem la școală jucării anul acesta, spune fetița cu voce clară, hotărâtă să
uite ursulețul cu ochi de mărgele aurii.
Hop,
e la liceul francez.
- Fraua mea a zis să subliniem ce avem nevoie
doar cu culoarea albastru. Blau, mai zice el cu glas leganat și un pic
accentuând pe r.
Ăsta e la școala germană.
Adunările nu-s
aşa grele, de fapt. Și ortogramele sunt caraghioase. Timpul trece repede. La
ușă, fără răbdare și fără să conteze că urlă și îl aude tot blocul, băiețelul
declară:
-
Domnișoara a zis că pot să o caut oricând nu am înțeles
ceva, mamăăăăă! Și a fost frumos azi aici, mai vreaaau să vin!
Domnișoara închide ușa. A trecut de
jumătatea vieții ei și nu mai e domnișoară. E o femeie cu inima de fluture,
care aleargă uneori după cai verzi pe pereți. Pe masă au rămas împrăștiate
ciornele cu calcule lungi, culori și gume de șters. Dragonii, elfii și hobiții
murmură de undeva, de departe. Pirații și Davy Jones se ceartă pe ascuns. Toți
cer atenție. Pe Tatooine apun sorii. O sabie laser luminează fereastra și
gândurile domnișoarei, care în seara asta vrea să aibă iar 17 ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu