- Nu, nu plange, te
implor! a strigat el, cu adevarata disperare. Ochii tai trebuie sa ramana
verzi, limpezi si veseli de-acum !
Femeia zambea, incantata de grija pe care o simtea in glasul
barbatului. S-a lasat usor pe spate, inchizand ochii, asa cum i-a cerut el.
*****
Nu-i venea sa creada ce noroc avusese. Anul incepuse prost. Se
certase cu sefa ei si intr-un acces de mandrie si-a dat demisia. A stat vreo
trei luna fara serviciu, alergand din interviú in interviú. Cand era mai
disperata, a aparut o oferta acceptabila: sa lucreze de-acasa, sa administreze
pagina de facebook a unei mici companii care producea decoratiuni interioare,
mai exact corpuri de iluminat de lux. Fusese selectata dupa o proba scrisa si o
fotografie high-res a ochilor, explicata prin metafora “ochii sunt lumina
creierului”. Scrisese cateva randuri
despre ce inseamna sa cauti o sursa de lumina deosebita si ii cucerise prin
abordarea jucausa, un pic S.F. Cu poza o ajutase un prieten fotograf, care-o
iubea fara speranta si care ii pusese in valoare privirea verde cu un mic
“glow” pe ici - colo. Dupa doua luni, l-a cunoscut pe seful de la departamentul « achizitii
materiale speciale ». Dorind sa inteleaga ce inseamna acest “speciale”, ca
sa poata initia proiecte mai interesante de promovare a companiei, ea ii
trimisese cateva intrebari. El i-a raspuns rapid si apoi se intalnisera, mai
intai la o cafea, apoi la cina, la un film … au plecat in excursii mici … Acum,
extrem de emotionat, o astepta acasa la el pentru a petrece revelionul.
*****
In afara de sarutari lungi si patimase, intre ei nu se intamplase
nimic. Ea era mai romántica, oarecum de moda veche, a vrut sa astepte macar o
jumatate de an pana la urmatorul pas. Uimitor a fost ca el nu insistase si o
lasase pe ea sa conduca totul. Acum insa era hotarata, sigura pe ea si pe
lenjeria sexi, de sub rochia de catifea verde. Cand usa s-a deschis, i s-a
parut ca inima i se strange sub un fel de avertisment, teama si neliniste.
Inainte de a pasi in sufrageria uriasa, s-a gandit pret de o secunda ca ar fi
mai bine sa plece. Dar el a luat-o usor de umeri si i-a oferit un pahar
subtire, cu o bautura aurie, parfumata. Intrand in bucatarie sa-l ajute, a
vazut fel de fel de borcanase si
sticlute cu condimente din care el tot punea peste carne, legume, in bauturi si
deserturi. Au ras mult, ca niste copii indragostiti. Au mancat pe fuga, au
dansat mult, strans imbratisati. Atmosfera era incarcata si tensionata de
atatea arome. Atingerile lor erau din ce in ce mai lungi si tandre. El nu-si
putea lua ochii de la chipul ei, verificand-o parca mereu, cu grija, sa vada
daca se simte bine. Parfumul lui o zapacea si o facea sa-l caute, sa nu mai
vrea sa dea drumul mainilor barbatesti, puternice si sigure. S-au asezat pe o
canapea de piele fina. Un fel de intuneric luminos se intindea peste ei, difuz.
Casa era plina de corpuri de iluminat, in diferite forme si dimensiuni,
adevarate opere de arta, decorate cu dantelarii, fire de aur si argint, desene
exotice. Totul era diferit de ce vazuse. Si multe pietre pretioase, sticliri fierbinti care o
ameteau. S-a gandit sa il intrebe cum de un barbat are asa ceva in casa. N-a
apucat sa mai spuna nimic; el a mangaiat-o usor pe obraz apoi s-a ridicat sa
aduca trei pahare. In doua lucea viu un lichid albastru, in al treilea parea sa
fie apa. Le-a pus pe masa, tremurand.
- - As vrea ca ochii tai sa
fie doua pietre pretioase, care sa-mi lumineze de-acum incolo toate noptile. Se
poate ?
Ea a rosit si a inclinat
din cap, murmurand afirmativ. Apoi a inceput sa planga usor.
- - Nu, nu plange, te
implor! a strigat el, cu disperare. Ochii tai trebuie sa ramana verzi, limpezi
si veseli de-acum !
Femeia zambea, incantata de grija pe care o simtea in glasul
barbatului. A baut cateva inghitituri albastre din paharul pe care i-l pusese in mana. Ceva
mai bun si mai placut nu gustase niciodata. El a scos din buzunar o batista verde de matase. Ea s-a gandit rapid, cu o umbra de spaima, ca se
pricopsise cu un pervers si ca lumea o luase razna, de cand cu toate filmele
astea tip “fifty shades of grey”. Dar nu mai avea puterea sa lupte cu dorinta, care acum ii lua aerul si mintile. S-a lasat usor pe spate, asa cum i-a cerut el. A simtit cum ii acoperea pleoapele.
- - Mai ia o gura, a spus
el dragastos.
- - Sa fii bland, a mai
incercat ea sa glumeasca.
- - Voi fi, stai linistita.
Niciodata n-am avut mai multa nevoie de doi ochi verzi, asa cum am de-ai tai. O
sa fie mereu cu mine si iti multumesc pentru ca ai fost de acord.
- - Ce vrei sa … a reusit ea
sa spuna speriata, inainte ca el sa-i sarute gatul, apoi lung de tot buzele,
apoi obrajii si la sfarsit, ochii inchisi sub matasea fierbinte.
A mai apucat sa simta o durere cumplita si calda in tot capul. Scurt. Apoi n-a mai fost nimic.
*****
Barbatul a aprins veioza de la marginea patului sau. A mangaiat
incet, tandru, cele doua smaralde mari care o impodobeau, aruncand straluciri
verzi si vii in toata camera. A mai luat o inghititura din pahar si si-a mutat
privirile spre cateva CV-uri si fotografii. Toate aveau in prim plan ochi
violet ; doar culoarea noului an era Pantone 18-3838.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu