nota 10

seara de azi ar fi putut sa fie altfel. singurul om care ar fi trebuit sa fie langa mine acum, nu este.
omul care m-a purtat de mana ca sa imi implinesc un vis, care mi-a spus de nenumarate ori ca daca eu vreau, atunci inseamna ca asa trebuie sa fie. care mi-a explicat ca nu totul are un sens vizibil "de prima data" si ca lucrurile devin clare atunci cand e menit sa fie descoperite.
omul care m-a asteptat sa ies de la examene, care mi-a citit cu rabdare eseurile si mi-a corectat lucrarile. omul care mi-a iertat noptile nedormite ca sa imi termin la timp temele. omul care  mi-a cumparat un corp de biblioteca pentru carti si cursuri. care s-a impotrivit sa renunt cand totul a devenit prea greu si m-a impins inainte - nu stiu cu ce forta, ca nici el nu mai avea. cel care m-a obligat sa termin ce-am inceput, crezand in mine mai mult decat am facut-o eu.
bucuria lui ar fi fost acum mai mare decat a mea. de fapt, cinstit vorbind,  bucuria lui ESTE acum mai mare si mai curata. in acest moment, undeva, o stea licareste si chiar il aud cum imi spune "ce ti-am zis eu, mai femeie?"

candva o sa apara si explicatia cea buna si adevarata a acestor trei ani de nebunie grea si totusi frumoasa. candva, cumva, o sa fie bine. o sa descopar intr-o zi de ce a fost asa si nu altfel.
pentru ca nimic nu e intamplator. doar ochii nostri sunt prea dornici sa vada, in loc sa simta.

multumesc. ca-n discursurile alea tampite de la Oscar, strig doar in fata serii si-a ploii: aceasta nota nu e mea, e toata a lui si a copilului lui. a lor, celor care au avut rabdare si un zambet intelegator in coltul inimii. unul acolo si unul aici. le multumesc si ma inclin in fata iubirii de dincoace si de dincolo de lume.