o vrabie infoiata ciripeste usor intr-un copac desfrunzit, ca nota SOL povestind despre amintirea cireselor.
un tantar slab, cu hemoglobina sub limita minima tiuie neauzit in holul blocului, ca un gand ametit in spatele unei frunti incruntate.
o ploaie incetosata se agita molcom, ca un val de mare dulce plangand dupa perlele pierdute ale sirenelor.
inca e toamna in oras, bate vantul in usa sufletelor. dragostea s-a ratacit printre noroaie si balti, ca o domnisoara sofisticata, care nu circula decat vara, in calesti de aur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu