doi sori

cand si el si ea sunt doi sori la rasarit, e clar ca nu vor avea loc pe acelasi cer si ca pana la urma o sa fuga unul de langa altul. adunand o bruma de intelepciune, intr-un tarziu ea se va preface in luna. ca sa-i lase lui puterea asupra zilelor si sa-si opreasca ei argintul melancolic al noptilor.

asa pot fi uneori impreuna,
cand ea s-ar grabi sa rasara
si el ar intarzia sa apuna.
numai razele li s-ar intalni,
ca niste degete de dor.
dar ar avea si ei macar un pic,
un cer doar al lor.