Desi
sunt in urma cu ratia de sport si ar fi trebuit sa merg pe jos, azi m-am suit
in autobuz ca sa ajung mai repede acasa. Nu era aglomerat deloc, asa ca m-am
asezat pe scaun incercand sa citesc ceva. La prima statie s-au urcat doi pusti
tinandu-se de mana. Aproape de cliseul filmelor americane – fata scunda si
blonda, chicotind agatata de gatul lui, fara a fi insa deloc vulgara. Era
doar indragostita. El putin cam inalt pentru ea, serios de la inaltimea celor 17-18
ani pe care parea sa ii aiba, brunet, carand si rucsacul ei. Cam trazniti la
prima vedere, s-au asezat pe scaunele din fata mea vorbind atat de tare incat randurile lui Cartarescu s-au dus pe apa sambetei. Cum nu ma mai puteam concentra deloc sa citesc, am ascultat fara voie – ca si alti 4-5 calatori din jur – ce discutau
cei doi. Continuau o dezbatere mai veche, ceva de genul “ce-am face daca am mai
avea numai un minut de trait”. Nu am inteles de ce, daca venea o molima
neinduratoare peste tot pamantul, asteroidul , marele cutremur sau pur si
simplu el pleca la facultate in alta tara. Tot ce am priceput este ca mai aveau
de petrecut un singur si irepetabil minut impreuna si aveau de ales cum ….Un exercitiu de imaginatie
….asa ca au mancat inghetata, au ascultat melodia pe care s-au sarutat prima
data – ei bine, da!! Au vrut sa se arunce de mana de la etajul 116 ( unde ar fi
gasit ei etajul asta nu stiu) dar au renuntat repede la povestile triste. Au mai
vrut sa fure o racheta ca sa mearga in sens invers rotatiei pamantului si asa
sa pacaleasca ceasul si sa prelungeasca minutul – aici chiar au fost
destepti!
Din pacate am coborat si nu am mai aflat finalul
lor, dar evident ca am ramas cu intrebarea in cap.
Si mi-am spus repede ca as vrea ceva
simplu pentru minutul meu cu tine: doar sa imi culc capul pe pieptul tau gol si ascult cum iti bate inima.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu