în mai, când cireșele se înroșeau îndrăgostite, gândul ei îl căuta mereu pe al lui. iubirea ei trăia, câmp întins semănat cu flori de nu-ma-uita. cu soarele în brațe, îi intra nevăzută pe sub uși dimineața. nici când clipeau, ochii ei nu pierdeau imaginea ochilor lui - broșă agățată de reverul primei iubiri. amuțite
sub cusătura îndoielii, cuvintele ei, nerostite ziua se transformau în licurici
seara și mai apoi în stele pentru el, noaptea. plecate și întoarse din pribegie, gândurile ei alergau călare pe căluți verzi, purtând amintirea palmelor lor, care-și încrucișaseră primăverile și serile de mai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu