Dupa tabara

A fost ca-n ziua in care l-am adus prima data acasa.

Ca atunci avea 52 cm si acum peste 170 cm e un amanunt neimportant.

Ca atunci il duceam eu in brate si acum m-a imbratisat el si vad ca ii ajung numai pana la umar, nu conteaza.

Ca acum i-am pregatit cheese cake si am baut impreuna un « welcome - cocktail » si atunci ma straduiam sa-l fac sa inghita 3 lingurite cu lapte e doar un alt fel de-a privi masa de seara.

Ca acum a adormit tot cu mine de mana si eu m-am trezit sa vad cum doarme din 3 in 3 ore, e tot ca atunci, e un cadou pe care l-am primit fara sa stiu cum o sa pot multumi vreodata pentru atata fericire.