imi place
s-alerg. si am un maraton in fiecare zi.
trec
linia de sosire uneori in picioare, alteori in genunchii sufletului, cateodata
purtata pe brate de altii. imi tin in maini, ca pe-o medalie vie, palpitand,
inima. pentru ca sper mereu sa te gasesc dincolo de linia de sosire, ca sa mi-o
pui tu inapoi in piept, ca pe orice medalie pe care am castigat-o la fiecare
amarat de cros. e chiar atat de greu??? in fond eu fac toata treaba, zi de zi.
am nevoie doar de cateva secunde cu tine, de mana ta pe inima mea.
cer chiar atat de mult??
e chiar atat de greu?
atat de greu.
mi-e greu.
greu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu