in ultima vreme, dezamagirile au pus ceata pe ochii mintii si-ai sufletului meu. m-am amagit vazand flori blande acolo unde erau de fapt maracini. m-am impiedicat in santurile sapate in jur de ganduri grele, de spaima, de durere si de singuratate. am trait ca o soparla respingatoare, incapabila sa-mi incalzesc corpul si mintea.
ajunge.
vreau sa incerc sa fiu mai mult ca o albina. cautand vara si florile, adunand experientele ca pe bobite de polen si transformandu-le in ceva bun pentru cei din jur. am sa uit de intrebari, de tristete, de manie si de durere. incerc sa uit dezamagirile si incerc sa nu mai astept atat de multe de la cei din jur. albina nu are nevoie de nimic si de nimeni, doar de soare, vant, flori si o busola buna. o sa zbor fara sa ma incrunt.
am sa fiu mai buna si mai iertatoare, stiind ca prima suparare si prima incercare de a riposta ma vor face sa intep, sa ranesc si mai apoi sa mor.