„E plăcut să te poți baza pe ceva / simplu și real / cum e să-ți fie dor de cineva".
am citit asta intr-o revista si m-a socat cand mi-am dat seama cat e de adevarat. poti sa simti sau sa nu simti unele emotii, dar dorul e atat de pur si real, frumos si sfasietor, e dur si mangaietor, ucigator si bun in acelasi timp.
plang de dor si sunt fericita ca am de cine sa-mi fie dor.
sunt secunde in care mor de dor, simt fizic cum inghet, cum mi se dezlipesc oasele si carnea pentru ca nu pot sa te tin de mana. si nu mai respir o vreme.
dar sunt si secunde in care luminez fierbinte din interior, ca o decoratiune de Craciun, alimentata de bucuria simpla pe care am avut-o cand te-am tinut de mana.
cand mi-e dor, imi amintesc cata vreme a trecut de cand te iubesc si cat de mult ma bazez pe asta. e un lucru real, care ma sustine. sa stiu ca lumea mea nu se sfarseste atat timp cat te iubesc e o usurare, fiindca, dragul meu... eu o sa te iubesc totdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu