O floare intr-o
poiana e o floare libera. E o samanta care infrunta lumea asa cum poate ea. Cum a invatat de la florile mai batrane, de la vant si de la
frunze. Dupa cum are noroc
sa o mangaie soarele si ploaia. E singura si trebuie sa supravietuiasca. Uneori
poate, alteori nu.
O floare intr-un
ghiveci e o prizoniera. Intr-o cusca de lux sau intr-una mai simpla, departe de
aerul liber, de curcubee si de vant. E dependenta de o sticla cu apa si ceva
prafuri straine, de stapanul care binevoieste sa i le presare uneori peste
radacinile triste. Nu e vina ei daca nu creste suficient de repede, daca
petalele nu i se coloreaza suficient de frumos. Nu are nimeni dreptul sa ii
reproseze nimic. Caci e dependenta de altii. De oameni. De bunavointa, grija,
memoria si dragostea unor fiinte insensibile, inconstiente, uituce si egoiste.
Nu e vina copiilor
daca nu cresc frumos.
E vina parintilor si a profesorilor. Ei au sticlele cu
apa pe raft, soarele in ochi si praful de stele in palme. Ei pot sa le
aseze pe crestetul florilor lor. Sau nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu