inceput de luni cu prea mult frig si lume posomorata – cui sa-i placa
dimineata devreme cu ceata rece, dupa un w-end cu soare... ?
citesc un articol in dilema veche, despre iubirea vesnica si despre cum nu
exista ea de fapt. incerc sa il combat in gand pe autor, desi nu prea pot.
dar imi spun ca iubirea dureaza cam atat cat vrem noi.
nu vorbesc de
reciprocitate neaparat, ca doar nicaieri nu scrie ca iubirea e mereu o
strada cu dublu sens... de cate ori suntem de fapt pe contrasens, pe drumuri infundate
sau inchise ... nu, era vorba doar de cat timp iti poti spune ca esti
indragostit. ca esti si nu poti sa renunti sau ca nu mai esti si nu stii de ce,
ca ai mai fi vrut dar nu mai poti sa fii...astea-s toate basme. e ca atunci
cand fumezi sau bei prea multa cafea sau inghiti prea mult zahar. vrei sau nu
vrei – e o decizie asumata. treaba cu « nu pot sa renunt » nu e adevarata.
adevarat e ca ai sau nu o motivatie suficient de buna, de puternica si
constanta in timp. in realitate putine lucruri care depind de noi sunt din
familia lui « nu pot ». nu pot sa ma angajez la nasa nu e tot aia cu
nu pot sa te mai iubesc. nu pot sa iau premiul nobel pentru medicina nu e tot
una cu nu pot sa renunt la cutare. in multe cazuri, ne ascundem in spatele lui « nu
pot » ca sa il mascam pe « nu vreau ». copiii mici sunt mult mai
sinceri. ei nu amestesca aceste idei. ei nu pot sa urce treptele castelelor din parc dar
vor si pana la urma gasesc o solutie... noi nu vrem si gasim motive ca sa nu
mai putem...
la prima statie se urca un pusti negricios si ragusit care vinde fel de feluri.
alifie chinezeasca pentru dureri de cap, servetele uscate parfumate, servetele
umede dezinfectante, leucoplast transparent, plasturi cu rivanol. se vede ca e
luni si ca iubirea vesnica nu exista. altfel ce sa caute omul asta cu atatea dispozitive
anti-durere, anti-lacrimi si dezinfectante?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu