am asteptat atat filmul asta, cum cred ca putine lucruri am
mai asteptat pana acum.
stiam cat de impresionata o sa fiu si m-am pregatit mult timp
ca sa imi stapanesc emotiile, dar tot am avut lacrimi in ochi cand am vazut
primele litere ale scrisului unic si am auzit ca incepe melodia simbol star
wars (nu ca nu as auzi-o zilnic de cateva ori, caci imi este si ringtone la
telefon). as fi imbratisat tot ecranul, as fi vrut sa ating haina lui han solo, m-as fi urcat si eu
putin in millennium falcon, as fi stat si eu la povesti in barul lui maz
kanata.
apoi m-as fi certat cu toata echipa filmului si cu george lucas in primul rand, intrebandu-i cum au putut
sa aiba ideile pe care le-au avut, cum dintre toti locuitorii tuturor galaxiilor
l-au omorat fix pe ala pe care-l iubea toata lumea (si mai ales eu). cum pe singurul
tanar care ar fi trebuit sa fie puternic, frumos si bun, l-au facut slab,
uratel si rau?
am avut atatea planuri si scenarii in cap, cum o sa fie si ce
o sa simt... si inca o data, am avut dovada faptului ca nu vacanta e frumoasa
ci planificarea ei, nu mancatul prajiturii este placut ci pregatirea ei, nu
sarutul ci asteptarea lui, nu fericirea ci drumul catre ea.
azi am inima grea si
rusinata, azi imi spun ca filmul asta a fost cel mai bun film pe care l-am
vazut vreodata, pana in momentul in care am terminat sa-l vad. de sambata incoace, “cel mai
bun film” este episodul VIII ... desi mi-e teama deja de ce-o sa mai fie
si-acolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu