vedere

  poate ca cel mai mare cliseu al lumii de azi este ca vedem cu ochii... si cat de putine lucruri vedem de fapt, habar n-avem.
teama nu se vede, se simte cum coboara, ca o lava fumeganda peste potecile din palme. gandurile nu se vad, se simt cand se transforma in monstri si fura momeala pescarilor naivi. visele nu se vad cand vin, se simt cand lasa sufletul ravasit. dragostea nu se vede, se simte, strecurandu-se ca o naluca in locuri unde n-are voie sa intre. intrebarile si asteptarile nu se vad, se simt cand sculpteaza rani. focurile nu se vad, se simt cum ard in inimi care mai ca s-ar transforma in seminee.

deci, noi cand (nu) ne vedem?