ploaie in desert

ma intreb de cand nu ai mai ascultat picaturile de ploaie curgand pe obrajii zidurilor, in miez de noapte.
dar stii, sa le asculti cu adevarat, sa le auzi povestile, micile certuri sau marile vise. cred ca fiecare picatura a visat sa ajunga la radacina unui urias brad nemuritor, pe care sa-l hraneasca si sa-l ajute. sau macar la radacina primului ghiocel de martie.

ma intreb de cand nu ai mai mers pe strazi pustii, pasind sub siroaie lungi de apa, fara teama de frig, doar cu inima ca o umbrela uriasa peste tine si peste dragostea ta.


cand ploua ca intr-un sfarsit de lume  asa ca azi,  ma gandesc la tine ca la un curcubeu desprins din mine, cu palmele sprijinite pe cei doi umeri ai infinitului.