felinarele de pe bd. dacia

iarna mi se amesteca cel mai des in ganduri trecutul. de parca frigul trezeste imagini vechi, melodii care tac ani de zile, doar pentru ca sa ciocaneasca mai apoi la o ureche inghetata, cerând adapost, un zambet, o amintire in loc de ceai cu scortisoara.

azi mi-e dor de anii in care pe 12 decembrie nu aveam decat grija notei la teza de la romana.
mi-e dor de un 12 decembrie in care nu ma gandeam mai departe de petrecerea de revelion plus lungimea cerceilor, neaparat  invers proportionala cu lungimea fustei cu care as fi trecut intr-un nou an.
simt cum bulevardul dacia pastreaza inca urmele gandurilor mele, magnolia de langa institutul francez nu a imbatranit si ne salutam aproape seara de seara. felinarele vechi, cu lumina roz, vad viata in roz deci ma mai intreaba si azi facandu-mi cu ochiul, ca odinioara, de ce zambesc asa de parca as fi indragostita.