Fetita , cam
de vreo 4 ani, jumatate printesa, jumatate baietoi, probabil punand intrebari
si in somn.
Acum incerca
sa-si tina nerabdarea inchisa in buzunare, asteptand cuminte autobuzul.
Bunica, destul de tanara si de modern
imbracata, face semn unei alte doamne. Incepe dialogul acela « vaai, de cand nu ne-am mai vazut
, ce nepotica draguta ai …, ce mai stii de marioara … » si tot
asa. Fetita, cu ochii mariti de curiozitate, nu intelege discutiile, dar politicoasa, nu se
baga intre cele doua doamne. « Intrusa »
are noroc si troleibuzul ei vine primul.
Asa ca bunica si nepoata raman pe bancuta. Si spectacolul incepe !!
cine era doamna ?
o verisoara
de-a mea
ce e aia
verisoara ?
o ruda de-a mea, pe care nu am mai vazut-o de cativa
ani.
ce e aia
ruda ?
…
Pauza
…
Ce e aia
ruda ???!!
E cineva care
este mai importanta pentru noi, cu care suntem mai buni prieteni decat cu alti
oameni.
… nu e
multumita si recunoaste.
n-am inteles. adica cum e mai importanta ?
este parte din
familie, adica are acelasi sange in ea ca si noi.
in acel moment
fetita se scoala de pe bancuta ingrozita. Se uita la mainile ei si la
picioarele incaltate in pantofii de lac rosu.
unde am eu
sange ?? si doamna aia nu avea sange !
A venit
troleibuzul, salvand poate – sau poate nu – o bunica de la o explicatie extrem
de grea.
Si totusi, ce
este o ruda ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu