in seara asta am 15 ani , cu prima dragoste intr-un buzunar si cu teza la romana in altul.
am fost sa-l vad pe thomas anders. sa cant cu el, asa cum fac de vreo 25 ani.

am fost extrem de emotionata, dar tot am reusit sa ma uit un pic in jurul meu ... am fost in sala aia plina, o generatie care s-a rasculat impotriva trecerii timpului si si-a lasat sufletul sa copilareasca din nou.

Am vazut multe femei "in toata firea"dansand si plangand asa cum pustoaicele de azi de 17 ani nu mai stiu sa o faca.
Am vazut femei curajoase, pe are le admir din tot sufletul si le felicit pentru ca au venit singure acolo, asa ca isi intalneasca un vis, sa isi rasplateasca rabdarea atator ani, atator lacrimi, atator singuratati. La inceput erau stinghere, putin rusinate; s-au transformat toate in timpul spectacolului. Le-am vazut pe toate atat de tinere si fericite, cu naivitatea si bucuria curata a celor 15 ani pe care-i aveam la primul "you're my heart, you're my soul".
Am vazut femei-prietene care au dansat tinandu-se de mana, chicotind si fiind asa cum fetele lor nu vor fi, pentru ca in ultimii ani s-a pierdut mult din bucuria muzicii si a dansului "pur si simplu".
Am mai vazut soti intelegatori care si-au adus nevestele sa-si ia portia de nebunie intr-o vineri de decembrie. Ei stateau indulgenti pe scaune, in timp ce femeile lor serioase parca o luasera razna, plangand si cantand. Ei le intindeau zambind servetelele de hartie, ca sa le salveze rimelul.
Am vazut intrand in sala grupuri intregi de oameni si le-am vazut transformarea in "gastile" care erau acum 20 ani, la "un ceai dansant"sambata seara, in clasa a opta, pândind primul sarut.

Pentru mine, Mos Craciun a venit in seara asta; si probabil, pentru 99% din cei de acolo.

Multumesc Alexandru si Mady pentru ca am fost impreuna si am fost tineri din nou.